Publicat pe Lasă un comentariu

Povestea lui Nea Gheorghe și a cafelei la ibric


Nea Gheorghe, cu mâinile sale bătătorite de vreme, se așează încet pe scaunul scârțâitor din bucătăria sa luminată slab de razele dimineții. Pe masa de lemn, un ibric vechi, moștenire de familie, începe să-și arate magia. El toarnă apa cu grijă, adaugă cafeaua măcinată fin și zahărul după gust. Ochii îi strălucesc când povestește despre copilărie, despre cum mama lui pregătea cafeaua în zorii zilei, într-un ibric similar. “Cafeaua asta nu-i doar băutură, e legătură cu trecutul,” murmură el, amestecând încet.

Focul arde molcom sub ibric, iar aroma cafelei începe să umple încăperea, amestecându-se cu mirosul de pâine proaspăt coaptă. Nea Gheorghe vorbește despre răbdare, despre cum fiecare bob de cafea își spune povestea în timpul fierberii. În lumea sa, prepararea cafelei nu este o grabă, ci un dans între arome și amintiri. Gheorghe urmărește cu atenție cafeaua, așteptând momentul perfect pentru a o turna în ceașca ce așteaptă lângă fereastră, unde lumina dimineții desenează umbre lungi pe peretele alb.

Când cafeaua începe să șușotească și să clocotească ușor, Gheorghe se apleacă înainte, cu ochii îngustați de concentrare. “Aici e arta, dragul meu,” spune el, “să știi când e gata, fără să o lași să dea în clocot.” Cu o mișcare sigură, ridică ibricul de pe foc și lasă cafeaua să se liniștească. “Fiecare fierbere îi sporește gustul,” adaugă el cu un zâmbet.

Apoi, cu un respect aproape ceremonial, toarnă cafeaua în ceașcă. Lichidul negru, lucios, cu un colț de spumă deasupra, pare să danseze sub razele soarelui. Gheorghe își ia ceașca și se așază la fereastra deschisă, privind spre grădina înflorită. “Așa încep eu fiecare zi,” spune el. “Cu o cafea bună și cu gândurile mele.”

Momentul de liniște este întrerupt doar de sunetele satului care se trezește: ciripitul păsărilor, zgomotul îndepărtat al unui tractor, pașii grăbiți ai vecinilor. Dar în bucătăria lui Gheorghe, timpul pare să se oprească, iar cafeaua să fie singura poveste care contează.

Pe măsură ce Gheorghe sorbește din ceașca de cafea, o privire intensă îi umbrește chipul bătrân. Își amintește brusc de un vechi prieten, Mihai, cu care împărțea cafeaua în fiecare dimineață, discutând despre viață, despre vremuri trecute și planuri de viitor. Mihai plecase din sat acum mulți ani, lăsând un gol în inima lui Gheorghe. În acea dimineață, cafeaua pare mai amară, iar amintirile mai apăsătoare.

În timp ce ultimele picături de cafea se răcesc în ceașcă, Gheorghe ia o decizie neașteptată. Se ridică, îmbracă paltonul său vechi și pornește spre gară. Este timpul să-și revadă prietenul, să încheie un capitol deschis de prea mult timp. Își lasă casa, grădina și amintirile, urmând chemarea unei prietenii pierdute, cu speranța că undeva, într-un alt colț de lume, va găsi acel răspuns pe care cafeaua nu i-l putea oferi.

10%

reducere, la prima comandă 🎁

Înscrie-te pentru a primi reducerea ta exclusivă și rămâi la curent cu cele mai noi produse și oferte!

Nu facem spam! Citește politica noastră de confidențialitate pentru mai multe informații.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *